luni, 4 iulie 2011

VISAND LA MALUL MARII





Mi-am facut un obicei in a merge pe plaja, pe malul marii ca sa o privesc..

 Stiu eu un loc mai retras, unde imi pot pune putin ordine in ganduri atunci
 cand ceva ma framanta. Astazi am unul din acele momente de melancolie,
 care se incapataneaza sa fie din ce in ce mai dese.
Privesc marea .. E atat de linistita astazi.. o liniste tulburatoare amestecata cu ganduri.. un orizont indepartat spre care oricat de mult ai incerca sa te apropii, fuge de tine, e de neatins… la fel ca si visele mele si sperantele cum ca as putea sa imi gasesc vreodata linistea.



Am incercat sa lupt, m-am inarmat pana in dinti cu multa rabdare,

 iubire, speranta, iertare si am pornit in cautarea fericirii.
 Am dat pana acum de multe obstacole .. de toate am reusit sa trec 
doar cu multa rabdare..
Asa am sa fac si acum.. am sa am rabdare .. am sa las lucrurile

 sa evolueze de la sine.. si am sa dau doar cate un imbold din cand in cand.
. Nu renunt la lupta!
 Sunt o luptatoare .. si nu trebuie sa cedez acum 
Simona's

Mă cheamă marea..

Când se naște crepusculul.
O aud.
Întotdeauna.
Nu pot lipsi la întâlnirea cu ea.. Îmi e mai dragă decât o iubita..
Îmi mângâie sufletul de fiecare dată cu șoapte prin care respir..
Îmi mângâie picoarele cu o delicatețe desăvârșită și-mi dăruiește

 scoici neprțuite prin darul lor de a-mi spune povești..



Îmi ia gândul în schimb, și mi-l duce departe..tare departe..mi-l

 pierde
 în imensitatea infinitului..
Dar fără ea, eu aș fi cel pierdut. Iar în ea, mă regăsesc mereu,

 mă completez, mă împlinesc..
Avem un fel de alianță ciudată, prin care facem schimb de cuvinte,

 de povestiri, 
de sentimente..
Are perfecțiunea imposibilă oamenilor,chiar și atunci când e supărată..

 Atunci e atât de frumosă..!



Atunci cântece-i sunt divine.. Se răzbună frumos pe ignoranța

oamenilor
 care nu știu să o asculte.
Dar eu.. eu o ascult. Întotdeauna..
Iar în curând, voi deveni un val. Cel mai drag val al marii..

 Cel mai puternic, mai sensibil și mai complet.
Și n-o să mă mai pot pierde vreodată-Thornofrose


Pe malul marii
Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,



Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
© Gheorghe Puzdreac


“Nu vreau să mă-ntorc străin pe vreun nor.
Nu ştiu de-s culoarea ce-ţi bântuie marea;
nu înţelegi că viaţa nu e mereu un port.
Nu spune că dor spumegatele ploi;
sărutul dorit furtunile-adună
şi tresăriri de lună cu care m-aş minţi…
în trup mi se închină doar macii care-mi cresc!”
Lelia Mossora

Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
................................................
Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Ca doua fragede, fierbinti statui
Sa fim intaia, clasica pereche
A omenirii noi ce inca nu-i
Ca un barbar ce tine o tanagra
Asa suntem pe-acest nisip noi doi
Si stelele ce cad in Marea Neagra
Ridica valul sangelui din noi
A. Paunescu


Important în viață este să simți că trăiești fiecare zi asa cum ne este data, ca pe o nouă experiență și nu cu gândul la trecut, la ziua din urmă, ci la prezentul pe care îl trăiești acum și care înseamnă, mâine.
Deci pe curand si sa auzim de bine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu