luni, 18 iulie 2011

OCHII TAI!...


Daca ai ajuns aici inseamna ca ochii tai te-au ajutat sa vezi realitatea. sunt ochi care vad si altii care nu vad, sunt ochi care vad nevazutul, sunt ochi deschisi care nu vad esentialul si ochi inchisi care vad mai multe decat multi ochi deschisi.

Vedem anumite lucruri atunci cand suntem pregatiti sa le vedem, nu mai vedem lucrurile pe care dorim sa le uitam sau de care ne este rusine. Sunt ochi care vindeca suflete, imblanzesc orice dusman, manipuleaza situatii, persoane.

Se spune ca ochii sunt poarta sufletului, cu ei vedem lumea care ne inconjoara, prietenii, lacul, iarba verde, muntele pe care dorim sa-l cucerim, vedem oare maretia sufletului, stralucirea apei, explozia de viata a naturii, serpentinele pe care alegem sa le urcam pentru a evolua?

Inchideti ochii, ganditi-va la un moment fantastic din viata voastra, simtiti energia acelui moment, ce simteati, ce vedeati, ce auzeati, deschideti-va ochii lumesti si sufletesti pentru a va bucura de viata intreaga-[Daniel Palade]


E iarăşi dimineaţă,hai vino de priveşte
O lume fericită, de la fereastra ta,
Un furnicar ce s-a trezit şi zămisleşte
O altă viaţă şi tot ce soarele îi poate da.

E culmea, ce poate ca să facă doi ochi albaştri
Ce sar deodată-n cale-ţi fără a te întreba,
De crezi în fericirea ce poate fi găsită printre aştri
Şi-n două stele, ce vor lumina de astăzi, viaţa ta.

Mi-e dragă viaţa şi-aş vrea să umplem două cupe
A mea, şi-a ta, şi-ntruna pline să rămână,
Aşa cum marea iubeşte malul şi valurile-şi umple
Chiar dacă furtunile le duce si apoi iarăşi, le adună.

Acum, că vine seara şi-ai mai trăit o zi
Fă din petale pat şi lasă părul iubitei răsfirat,
Pentru ca, fir cu fir să îl săruţi, pâna ce tu vei auzi
Un cor de îngeri sfânt, şi-atât de aşteptat...

La margine de lac o salcie mai plânge
Aşa cum altele ca ea au plans de-atâtea ori,
Cu un sărut de nufăr tristeţea îşi înfrânge
Şi se transformă-n zână frumoasă, până-n zori.

Şi tot în zori, Luna se-apleacă şi înainte de plecare,
Sărută frunţi gingase de copile, dăruindu-le, unei zile
oarecare...

florentina crăciun fabyola
iulie 2011 


Totem cu ochi albastri



Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In coapsa ta cioplita din lemn dulce
Si viespile sa-ti care-n carne miere?
Ce mari iti dor m sub unghii? Ce maree
Iti da in leagan sangele sub luna,
Ca nici chiar zeii n-ar putea sa spuna
Ce forte-oculte porti in trup, femeie?
Esti chiar lucrarea ordinii divine,
Esti curatia care ma-nfioara.
A cer miroase par ul tau si-a vara.

Iar ochii-ti candizi fragezind lumine,
Cu-albastr ul lor de-origine stelara,
Sunt un totem al roiului de-albine.



Autor: Arcadie Suceveanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu