GANDURI,VISE...

Nu lua în serios lumea văzduhului; doar mărunţişurile stelelor, strivite şi amestecate cu cerurile sparte din lăuntru-i, printre cioburile acelor vise din ea ale somnului cu spini, sfâşiate de sfârşitul încăneînceputului, început având în el deja finalul; chip împietrit de prea mult privit înspre imaginare puncte cardinale îngropate în ea, în fiecare sfărâmată străpungândă răscruce cu fiecare murind drum sângeriu amurg asfinţind un gând, niciodată ţărm, îngropând în înăuntrul ei nisipul negru spulberat de vânt şuierând din cenuşa celor câtorva zări; câteva la număr…
.................................................................................

lumea ei în care credea, aceea a adevărurilor ei, adevăr perceput de fiecare prin propria-i viziune, ce vizează o realitate a sa…a sa şi numai a sa..ştiind ceva; cu cât evoluăm mai mult, cu atât vom desluşi adevărata realitate, doar că atunci o altă semnificaţie îi vom da, altfel o vom vedea colorată atunci când îi vom fi cunoscut tuturor acestor lumi rosturile, iar ea era vocea adevărului ei de ea; poţi şti doar ce ai în tine…nu ştia dacă este altceva; voia să afle ceva-ul care îşi era…nu ştia dacă este altfel, altora…
[camelia]

Hymera

Si te-am strigat. Si vocea-mi a rasunat pustie

Pe drumuri, ratacita himera ta s-ajunga...

Si te-am gasit. Un tremur, un vis nascut din umbra,

Un zbor, o prabusire, un strop de apa vie.

Si te-am atins. Si mâna-mi nascuta sa mângâie,

A tresarit speriata. Dar dornica s-apuce.

Si degetele gheare doreau sa se îmbuce,

Cu degetele tale, nascute sa sfâsie.

Si te-am oprit. Minune a visurilor mele,

Cu strop de cer albastru ascuns sub grele pleoape,

Cu zâmbet ce te-alunga si te aduce-aproape,

Cu tremur în privire si-n par argint de stele.

Si ai plecat. Din toate ai luat cu tine visul

Si linistea din sânge, si dorul, si-naltarea,

Si picurul albastru din ochii-adânci ca marea,

Întreaga mea fiinta. Ce-a mai ramas?…abisul…

NU TU!

Nimic nu e mai negru decat ce eu zaresc acum

Un pat cu umbre stranii..si lumanari dand fum

Iar tu..?imi spui de vesnicie...cand ti s-a spart oglinda
Chiar nu mai vreau sa fiu iar gandul ce ti-a.stricat odihna

Lasa-ma asa...mi-e bine om faradelege..
Mi-e bine aici in panza mea...si n-are cine s-o dezlege...

M-am saturat de aceeasi repetata falsitate
Iar eu nu pot sa fiu decat ce tu imi ceri prin fapte

Nu sunt a nimanui...stiu asta..si stie...chiar si ea..
Iar ce fac pentru mine...e.strict problema mea..

Nu pot sa bag mana in suflet...caci ea e carne rece
Si nici un muritor nu poate sa-si depaseasca-a vietii lege

Nici nu pretind sa ma-ntelegi..mi-e bine aici in locul nestiut
Si chiar o floare de-mi culegi o sa pretind ca m-am pierdut

Si ce-am facut si ce voi face...e judecat prin orbi nepriceputi,
Iar vorbele ce se vor spune..vor fi aduse doar de muti

Astazi eu plang...caci constientizez durerea..tu razi..si canti desi n-ai glas
Si cand ne vom vedea-n mormant am sa-ti arat de ce-ai fost tras

Prefer sa nu-ntelegi nimik...sa par enigma fara dezlegare
Si totusi mi-as dori un pik..sa ma ajuti sa-ti spun de-a mea chemare

Sa-ti spun ca simt si ca-mi doresc sa vezi de cand te caut printre uscaciuni
Si am dorit sa m-amagesc ca totusi exista minuni...

Cuvantul meu e gandul pentru mai tarziu...
Caci astazi de citesti..nu intelegi caci tu esti viu

Nu asta imi e scopul...sa caut frunze ce-au cazut
Caci visele de azi pe maine...pe mine m-au ucis de mult

Si metaforic..si oricum..cuvintele tot sens nu au
Si intr-o poza..si pe-un drum..tot amintire eu eram..

Si cum sa-ti zic iubirea mea de om cu zilele limitateAi preferat sa-ti spuna ea ca te vrea o eternitate..
[Dimadiana]

GANDURI CU VISE

Primăvara răsare în sufletele noastre…Vâtul adie uşor fredonând melodia naturii.O rază de soare coboară lin sufletul să-l încălzească prin gânduri uşoare în inima pură iubirea să renască….  Adormisem cu fereastra deschisă … un val de răcoare a pătruns în cameră … Mă ridic din pat termurând de frig, mă opresc în faţa ferestrei … simt cum vântul parfumat de primăvară îmi mângâie părul şi îmi şopteşte cântecele nopţii. Închid fereastra şi încerc să adorm, dar somnul nu mai vine … mă tot răsucesc în aşternuturi …Mă ridic din nou, îmi iau halatul şi mă întind pe fotoliul din sufragerie ….Îmi fac o cafea şi mă întorc înapoi în sufragerie, pe fotoliu. Îmi aprind o ţigare … mă simt pierdută în fumul care se ridica …Mă gândesc la diverse momente petrecute împreună. Mi-e dor de tine, de zâmbetul tău, de parfumul tău, de mângâierile tale … mi-e dor de tot … Ce mult mi-aş dori să fii lângă mine acum …Cât de ciudată este viaţa uneori … Încep să visez din nou … simt cum pleoapele mi se închid, grele de vise plăcute … simt cum treptat devin o umbra şi parcă mă desprind din canapea şi mă îndrept spre tine, parcă nu mai există distanţa, totul se diminuează … probabil păşesc din nou în lumea viselor …

[filedinsufletulmeu]

Prezentul sa-l traiesti cu invataturile din trecut si cu visurile din viitor.-Paulo Coelho