luni, 10 octombrie 2011

E TOAMNA IAR




E toamna iar,

E toamnă iar şi iară va fi iarnă
Un frig cumplit şi străzile-s pustii,
Sunt trist şi-aş vrea, aici şi tu să fii
Îţi sărut mâinile frumoasă doamnă,
Cu pelerină din frunze ruginii!

Azi, se deschid şi porţile spre cer
Tot ce-ai visat se poate împlini
Alungă tot ce nu se poate defini,
Şi tot ce-a fost atât de efemer
De astăzi, veşnicie se va denumi.

Pământul, e tot ce-avem în univers
Aici e casa şi drumul către fericire
Şi tot aici, primul cuvânt, iubire
Dar mai ales aflăm că viaţa are sens,
Iar cerul ne este izbăvire!

Aici, şi păsările, primvara cânta bucuria
Iar anotimpurile înseamnă anul pe pământ,
Şi tot aici îşi face timpu-aşezământ
Aşa precum zidarul îşi face casa cu mistria
Şi cum credinţa-n Dumnezeu e lucru sfant!

Te-mbrăţişez pământul meu, cu casa,
În care am crescut şi-am fost atât de fericit
Deşi, tu ştii că-ntruna, pe tine te-am iubit
Şi doar minciuna unora, să fie nebuloasa
Prin care trecem, spre a ajunge la sfarsit!

Mi-e dor de viaţă şi de ultimul cuvânt
Ce-a fost întâiul, ce l-am învăţat,
pe acest pamânt!...

florentina crăciun fabyola
octombrie 2011


Un comentariu: