FETITA DIN TEMPLU

Fetiţa din Templu

Prin cântecul Copacului din Vârf
Se-aude-un sunet de Cristal şi Puf…
Şi Pasul Treptelor din Templu tot Răsună…
Şi Pasul Tot s-asculte se adună…

Pas de copil, călugăr, de zeiţă, zeu
Aleargă c-au văzut un Curcubeu…
Şi nu unul pe Cer, ci chiar în templul lor
Şi Pasul şi-l grăbesc, şi Toţi Acolo vor…

Şi Pas de Pas, pe lângă Sunet, Curcubeu…
Ei mai aud şi-un glas de Dumnezeu…
Ce a Deschis Azi Cerul s-audă Glasul Lui
Toţi care vor s-atingă Minunea Templului…

Şi Cei ce-au înţeles al Tatălui Cuvânt
În Templu au ajuns, n-au fost opriţi de vânt
Uşor s-au apropiat de Colţul Luminat…
Să vadă prin Cine azi Pământul e Salvat…

Căci înainte de-a veni la Templul Viu
Ei au văzut Întreg Pământul Auriu…
Şi cum tot omul Cununa a primit…
Şi cum întreaga Existenţă s-a Sfinţit…

Şi-aşa spre Templu s-au pornit
S-atingă Sufletul Ce Lumea a desăvârşit.
Şi iată-i la intrare cu slaba lor credinţă
Când văd în faţa lor, doar o Fetiţă…

Cine nu va-nţelege Tot Ce-I Simplu
Nu va vedea Fetiţa Cea din Templu…

Şi Cine va-nţelege că şi din Soare ninge,
Îndată pe Acela, Fetiţa-l va Atinge… “
De Alessia Ana Maria Socaciu